Cătălin Tolontan îl apără pe Daniel Barbu, zis Afganistanu’

catalin-tolontanDupă ce l-am lăudat pentru curajul de a se prezenta la o emisiune la Antena 3 în care trebuia să se confrunte direct cu Mircea Badea şi Mihai Gâdea pe tema Hexi Pharma, la doar câteva zile, după declanşarea urmăririi penale în cazul Ponta-Ghiţă-Blair, Tolontan a atacat în termeni foarte duri DNA, pentru simplul fapt că cel care a redactat textul comunicatului respectiv şi-a permis să facă o judecată de valoare, poate nici măcar împărtăşită de ceilalţi procurori. Tolontan a justificat acest atac spunând că nu a făcut-o pentru a-i apăra pe cei doi învinuiţi, ci un principiu.
Astăzi, Tolontan ne uimeşte din nou, luându-i apărarea nu senatorului ALDE Daniel Barbu, cel care a declarat public că meseria de politician ar fi mai periculoasă decât misiunea unui soldat în Afganistan, ci tot unui principiu. Iată ce le-a spus Barbu, vineri, celor prezenţi la Liga Aleşilor Locali ALDE:

V-aţi ales o meserie grea. E cea mai grea dintre meserii. Uneori este mai grea decât meseriile pe care le considerăm foarte periculoase, cum este cea de miner. Meseria de politician este grea şi foarte puţină lume ştie, de fapt, ce faceţi cu adevărat în fiecare zi a săptămânii, adesea şi sâmbetele şi duminicile. E o meserie grea, în zilele noastre, pentru că este o meserie riscantă. E mai riscantă decât misiunea unui soldat în Afganistan. Ştim bine că, din păcate – şi nu numai în România, dar la noi într-o manieră care este extrem de violentă – spaţiul public a devenit un fel de teatru de operaţiuni în care orice ales local sau naţional îşi riscă libertatea, sănătatea, în fiecare zi.

Că nu ştim, de fapt, ce fac cu adevărat politicienii noştri, în fiecare zi a săptămânii, cu asta suntem toţi de acord. Nu putem însă fi de acord cu comparaţia neavenită pe care a făcut-o senatorul gafelor (în 2014, a trebuit să-şi dea demisia din postul de ministru al Culturii după ce a spus că bolnavii de HIV/SIDA primesc prea mulţi bani de la buget).

daniel-barbu-570x423

La doar scurt timp după apariţia în presă a acestei incredibile declaraţii publice, o mulţime de oameni şi-au arătat indignarea. Un militar rănit în 2011, în Afganistan, la coloana şi la picioare, aflat încă în convalescenţă,i-a oferit senatorului un sejur all inclusiv în Afganistan, ca să înveţe ce înseamnă onoarea şi respectul faţă de ţară. Jurnalistul Radu Tudor îl anunţa public pe senator că nu-l va mai invita în emisiunile sale de la Antena 3 dacă nu-şi cere scuze. Deputatul PNL Ovidiu Raetchi solicita şi el scuze de la colegul de Parlament. Editorialiştii României libere îi cereau demisia din Senat. Un maior al Armatei Române, care aminteşte că a fost de trei ori în Afganistan, postează pe facebook un mesaj în care spune că ochelarii lui Daniel Barbu ar merita striviţi de bocancul unui soldat, după care completează:”Preferabil să-i aveţi pe nas”.

Tolontan comentează doar ultimul caz.

Dacă nu s-a înţeles. Un senator afirmă că meseria de politician e mai riscantă decît cea de combatant în Afganistan, iar un militar de carieră spune că ar merita ca un soldat să-i strivească în picioare moacă senatorului. Aici am ajuns. La acest nivel de violenţă de limbaj şi de lipsă de respect unii faţă de alţii.

După care, Tolontan, în dorinţa de a-l discredita pe maior, aminteşte de o fază întâmplată acum mai mulţi ani.

În aceste zile, Florin Valea este într-o misiune în Bosnia, ca instructor al armatei locale. Şi a fost, într-adevăr, de trei ori în Afganistan. El se prezintă ca un om dintr-o bucată, de vreme ce acum doi ani a plecat de la Master Chef pentru că nu a suportat ideea de a face echipă, în eventualitatea calificării mai departe, cu un transexual. Prin urmare, conclude gazetarul sportiv, este vorba despre un tip violent, intolerant şi homofob, iar atitudinea lui nu este demnă de un militar.

După care, Tolontan aduce cateva „argumente” în favoarea senatorului, citând, de exemplu, ce a spus un jurnalist britanic despre meseria de parlamentar.

Nici o altă formă de angajare nu este atît de extenuantă: nici la muncă, nici acasă, nu poţi scăpa că eşti membru al Parlamentului. Rupţi de slujba normală de la 9 la 17, zăvoriţi cu alţi 650 de inşi ce duc aceeaşi viaţă, nu e de mirare că parlamentarii încep să se comporte ca elevii unui internat.

Că de multe ori parlamentarii noștri se comportă ca elevii unui internat, asta n-o poate nega nimeni – fie pentru că chiulesc, fie pentru că nu-și fac temele și votează după ureche – dar să existe o muncă extenuantă în Parlamentul României? Când? Ia vedeţi ce scrie aici despre acest subiect.
Tolo continuă:

Dar cînd Daniel Barbu se referea la risc fizic poate că se gîndea inclusiv la Jo Cox, deputatul laburist mort chiar înainte de Brexit. Jo, care ajunsese acasă doar în week-end şi începuse să bată străzile din nordul Angliei ca să vorbească oamenilor, aşa cum făcea mai întotdeauna, a fost împuşcată şi înjunghiată de mai multe ori. Vizita săptămînală pentru întîlniri cu cetăţenii în circumscripţie a fost mai periculoasă decît s-ar fi crezut. Vizita săptămînală este o practică instituţionalizată de care se ţin parlamentarii.

Mda, se ţin că să nu cadă, probabil. Parlamentarii noştri să bată străzile săptămânal, ca să vorbească cu oamenii? Când? Poate o dată la patru ani, când sunt alegeri, altfel cine-i vede? Şi, acum, urmează una tare!

Pe fondul discuţiei şi în profunzimea a ceea ce dorea să le spună mai tinerilor săi colegi, senatorul Daniel Barbu rostea un adevăr. E frustrant să faci o meserie deloc respectată şi în care şi ce e bine nu e bine. Deprofesionalizarea politicienilor din cauza limitării accesului prin ruşinea de a fi politician e un fenomen real.

Cum, cum? Deci, deprofesionalizarea politicienilor se întâmplă din cauza limitării accesului la ce? Şi, apoi, de când politicienii noştri au ruşine?
După care, în apărarea lui Barbu, Tolontan aduce în discuţie până şi mesajul regelui Mihai din 2011, în care acesta îi laudă pe parlamentari pentru excelentele rezultate obţinute (în distrugerea României, probabil) şi amintea că ”România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!” Adică, să avem încredere în Barbu, care chiar dacă spune tâmpenii în mod ciclic şi punctual, el continuă să fie un mare om de stat, care va duce România mai departe? Mai departe de Europa, probabil.

Tolontan continuă neobosit şirul „argumentelor”:

Eroismul este acolo (n.r. în Afganistan), autentic. După cum, să fii în serviciul public, senator, pompier sau funcţionar, e o onoare şi aici, acasă.

Sigur că e o onoare să fii senator. E dezonorant însă să ai încrederea celor care te-au votat şi tu să fii printre iniţiatorii legii speciale Roşia Montană, pentru mineritul cu cianuri, de exemplu, fără să-i întrebi pe electorii tăi dacă sunt de acord cu asta sau nu. Probabil, o fi sărit peste întalnirea săptămanală cu ei, în acea perioadă.

După care, Tolo îşi incheie probabil cel mai penibil articol al său citând un alt jurnalist, tot britanic:

Partea grozavă a reţelelor sociale a fost să ofere o voce celor reduşi la tăcere. Haideţi să n-o transformăm într-o lume în care cel mai deştept mod de a supravieţui e să redevenim cu toţii reduşi la tăcere!

Aţi înţeles ce-a vrut să spună Tolo? Că a comunica unii cu alţii prin intermediul internetului e un lucru pozitiv, dar că nu e bine să abuzăm de această posibilitate. Adică, de câte ori ne enervează aleșii noștri, să nu îi mai amenințăm că le spargem ochelarii sau măcar să îi dăm jos de pe față, în acel precis moment. Cu alte cuvinte, indiferent ce ar spune sau ar face aleșii noștri, nu avem voie nici măcar să ne refulăm nemulțumirea pe Facebook, ca nu cumva parlamentarii noștri să se simtă intimidați. În schimb, Sebastian Ghiță are voie să ne spună că ne sparge el ochelarii dacă îi mai deranjăm colegii cu scandări nesimțite, în fața Parlamentului. Asta pentru că el are imunitate. Noi nu.

[wpdevart_like_box profile_id=”danpopaiasi” connections=”show” width=”300″ height=”550″ header=”small” cover_photo=”show” locale=”en_US”]

 

 

Facebook Comments
Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *