Ce este altruismul și ce cred, în schimb, mulți că este

cersetor

Am mai scris despre subiectul ăsta şi probabil va trebui să mai scriu, până când conceptul va fi înţeles bine de toată lumea. Pentru că, în general, el este rău înţeles. Iată cum defineşte Dicţionarului Explicativ al limbii române acest termen:

ALTRUÍSM s. n. Atitudine morală sau dispoziţie sufletească a celui care acţionează dezinteresat în favoarea altora; doctrina morală care preconizează o asemenea atitudine. – Din fr.altruisme.

Scriitorul american Ambrose Bierce (1842-1914), în opera sa poate cea mai cunoscută, The Devil’s Dictionary (publicată la New York, în anul 1911), scria ironic:

Beneficiență: singura posibilitate care poate convinge pe unii să renunţe la încălţămintea ruptă şi la îmbrăcămintea uzată.

Iată că, de atunci, lucrurile nu s-au schimbat prea mult… Dar ceea ce încerc eu să spun este că nici dacă îmbrăcămintea şi încălţămintea ar fi nou-nouţe, tot nu s-ar putea numi altruism, în adevăratul sens al cuvântului.

De obicei, în preajma sărbătorilor, vedem persoane care îşi aduc aminte de cei sărmani şi oropsiţi de viaţă. Că e vorba de oamenii fără adăpost sau de copiii din orfelinate. Cum se poate sa ne aminitm de ei doar de Crăciun și de Paști, că doar trecem în fiecare zi pe lângă ei! Îi vedem, dar ne întoarcem privirea. Nu avem acest impuls, al altruismului, decat de cel mult doua ori pe an și doar în anumite condiții…

Iată cum, brusc, a dărui ceva de sărbători ar trebui să ne anestezieze conştiinţa şi să ne spele păcatele pentru tot anul. Pe unii asta chiar îi face să se simtă superiori, privindu-i pe oamenii străzii cu condescendenţa pe care doar stupiditatea umană o poate genera. După care, mulți dintre ei încep să se laude prietenilor și/sau pe Facebook, că na! Dacă n-ar ști nimeni, la ce s-ar mai deranja?!

Poate fi numit ăsta altruism? Cu siguranță, nu. Eu aş numi-o ipocrizie mascată în altruism! Sigur că gestul de a dărui ceva cuiva, fără a pretinde nimic în schimb – nici măcar un mulţumesc – poate fi socotit drept beneficiență, dar nu altruism! Şi asta pentru că cel care se află în dificultate ar putea avea nevoie sau nu de o cămaşă sau de o pereche de pantofi, dar dorinţa sa cea mai arzătoare este, vă asigur, să-şi poată redobândi demnitatea pierdută.

Prin urmare, cine e cu adevărat altruist? Cel care oferă unui sărac un peşte sau cel care îi oferă o undiţă?

Şi cum sărbătorile încep, încet-încet, să se apropie (unii comercianţi au început deja să creeze – în mod artificial şi din ce în ce mai prematur şi neavenit, de la an la an – spiritul sărbătorilor de Crăciun), eu nu zic să nu mai faceţi beneficiență, dar, vă rog, n-o mai chemaţi altruism!

Facebook Comments
Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *