Sănătate, cea mai proastă dintre toate

tumblr_np6aeaj0lk1tepjqvo1_500Aproape nu trece o zi fără să aflăm din presă despre ororile care se întâmplă prin spitalele de stat din România. Pacienţi lăsaţi în voia soartei, atârnând de un fir de aţă (doar pentru că nu au „recomandările” necesare şi/sau nu au suficienţi bani pentru a satisface setea nestăvilită a multor din cei care ar trebui să asigure gratuit un serviciu decent asistaţilor plătitori de taxe), nou născuţi lăsaţi să cadă de la înălţimea masei de naşteri din cauza neatenţiei şi/sau a nepăsării personalului spitalicesc, malpraxis, dispreţ faţă de pacienţi, lipsa medicamentelor, a echipamentelor medicale şi de know-how, mizerie, degradare materială (şi chiar spirituală, uneori), lipsă de organizare etc.


La polul opus, se află cabinetele private, unde patronul le plăteşte salarii mult mai mari medicilor şi asistenţilor, dar, în acelaşi timp, le şi cere mult mai mult. Iar ceea ce le cere este, de regulă, profesionalism, atenţie şi solicitudine faţă de clienţi. Pentru că, spre deosebire de sistemul de stat, în cel privat, solicitanţii sunt prima dată clienţi şi mai apoi pacienţi.

In ultimii 26 de ani, în România, s-a generalizat un fenomen, acela al racolării celor mai buni medici şi asistenţi din sistemul de stat, pe de o parte, și plecarea multor altora în străinătate, pe de alta, a făcut ca în spitalele și policlinicile de stat să rămână puţini oameni buni şi motivaţi, iar asta se răsfrânge direct asupra calităţii actului medical. Cu alte cuvinte, sistemul sanitar românesc nu prea mai are nici cu ce şi nici cu cine.


În societatea civilă, se caută de mult timp cauzele acestui faliment cvasi-total din Sănătate și, desigur, soluțiile aferente. Problema e că, dacă nu găsim cauzele adevarate, soluțiile vor fi, fără dar și poate, greșite!

front-spitalUnii spun că vinovaţi sunt medicii, alţii că vinovat este statul, care nu asigură salarii decente personalului medico-sanitar, alţi că e de vină guvernul sau parlamentul etc. În cele ce urmează, o să încerc să fac o scurtă analiză, atât cât îmi permite lungimea unui articol.

După părerea mea, cauza tuturor relelor nu sunt nici medicii, nici statul şi, cu atât mai puţin, pacienţii (dar, la aceştia din urmă, o să revin mai târziu).

Haideţi să încercăm să înţelegem împreună cum funcţionează lucrurile. Nu în teorie, ci în practică.

Să presupunem că, la Spitalul X, din oraşul Y, director este domnul doctor Pesedescu, un medic recunoscut ca fiind foarte bun în meseria sa şi care, tocmai datorită popularităţii sale, a fost propulsat în această funcţie de către partidul câştigător la ultimele alegeri parlamentare (să spunem PSD-ul). La următoarele alegeri parlamentare, însă, să presupunem că partidul de guvernământ pierde alegerile şi le câştigă, în schimb, un partid din opoziţie (să spunem PNL-ul). Ce se va întâmpla la Spitalul X, din oraşul Y? Foarte simplu: în cel mai scurt timp, directorul acestui spital, dr. Pesedescu, va fi înlocuit cu domnul dr. Penelescu. De ce? Cum de ce? Pentru că serviciile aduse partidului trebuie răsplătite cumva, nu?


Ca o paranteză, probabil că mai mult de trei sferturi din cei care intră în politică o fac pentru că ei văd în asta o oportunitate de căpătuială fără muncă. Tot ce trebuie să facă pentru asta este să ajungă în Parlament şi, mai apoi, să facă aşa numitele „aranjamente de culise”. În fond, un fel de activităţi extra-parlamentare, la limita legii sau chiar cu încălcarea ei (de asta o să vedeţi mulţi parlamentari care au foarte puţine iniţiative parlamentare sau chiar deloc).


Aşadar, ce servicii aduc aceştia partidelor? Păi, de regulă, ori aduc finanţare, pentru campaniile electorale, ori sunt persoane cu multă influenţă în comunitatea din care fac parte. Ambele categorii se încadrează într-o categorie mai mare, şi anume, în categoria baronilor locali. Prin urmare, oameni cu mulți bani şi cu multă influenţă. Influenţă care se manifestă atât asupra oamenilor de afaceri locali, cât, mai ales, asupra celor care îşi vând votul pe o găleată goală şi un chil de zahăr.

Prin urmare, baronii locali susţin un anumit partid, iar partidul le oferă o compensaţie, de regulă, o sinecură. Adică un post călduţ, pe la vreo regie autonomă, unde nu trebuie să facă nimic, în afară de un jaf generalizat şi continuat. Desigur, cu condiţia ca o parte din „prada de război” să ajungă la partid, mai precis, la liderii acestuia.

Spital-1Dar să ne întoarcem la domnul doctor Penelescu. Acesta, la numirea în noua funcţie de director al Spitalului X, în locul domnului doctor Pesedescu, va găsi o situaţie economică şi financiară dezastroasă, pentru că şi acesta, ca şi precedentul director, a „trebuit” să căpușeze fondurile destinate spitalului, în interes personal şi de grup.

Dacă vă gândiţi, însă, că asta îl va descuraja pe noul director şi că el va lua măsuri pentru a remedia cât mai urgent această situaţie catastrofală, ei bine, vă înşelaţi!


Singura lui grijă este aceea de a convinge creditorii să reeşaloneze datoriile spitalului, iar dacă ne referim la bănci, să-i acorde şi un împrumut baban, pe de asupra, cu ajutorul căruia să „salveze” spitalul (spitalele care s-au închis, până acum, s-au închis pentru că directorul spitalului respectiv nu a reuşit să ajungă la o înţelegere acceptabilă cu creditorii; adică, mai pe româneşte, nu s-au înţeles la procente).

Așadar, în realitate, pe el nu soarta disperată a spitalului îl interesează, ci faptul că, fără fonduri, nu se poate capușa nimic. Logic, nu? Iar dacă noul director reuşeşte în această delicată întreprindere, el va fi privit ca un salvator al neamului (și, mai ales, al neamurilor), o divinitate locală coborâtă din ceruri întru propăşirea poporului.

Iar dacă nu, spitalul se va închide, foarte frumos și nimeni nu va plăti pentru asta!


Ei bine, acest procedeu va funcţiona atâta timp cât creditorii vor reuşi să suplimenteze datoriile deja acumulate de spital. După care, logic, spitalul se va închide, aruncând bolnavii în stradă.

Acestea fiind premizele, ce ar fi de făcut, care ar fi soluţia? Că asta ne interesează, de fapt. Păi, soluția o am eu, că sunt un outsider al sistemului și e, pe cât de simplă, pe atât de eficientă: într-un spital, ca şi într-o firma privată, e nevoie de un manager. Partidele trebuie să-și ia mâna de pe spitale și acestea să fie lăsate să angajeze manageri competenți, pe bază de concurs. Asta ar fi ceea ce populația înțelege prin reforma partidelor.

interne-spital-satu-mare-11-680x365A fi un bun doctor nu te face automat şi un bun manager, aşa cum a fi un bun fotbalist nu te face automat şi un bun antrenor. Managerul este acea figură profesională care urmăreşte ca profitul să fie mai mare decât cheltuielile (profit care s-ar putea obține dintr-o serie de prestații medicale suplimentare), iar dacă nu este, să găsească cauzele şi să le elimine. El nu trebuie să ştie medicină, ci contabilitate. Până nu se va face asta, spitalele vor continua să fie un loc al groazei și al suferinței.

Şi că să închei, aş dori să-i spun cateva cuvinte şi pacientul român, care trebuie să înveţe că „atenţiile” pe care le oferă personalului medical, cu atâta nonșalanță, sunt împotriva propriilor sale interese!

Pe de o parte, a da şpagă va deveni (dacă nu cumva a şi devenit) o obişnuinţă, ea putând să condiţioneze (dacă nu cumva o și face deja, în unele cazuri) actul medical, ceea ce nu este deloc… sănătos – ca să zic așa – dar şi pentru că se încalcă grav un principiu: acela că fiecare este plătit pentru munca pe care o face (mai mult sau mai puţin, dar asta nu are importanţă, principiul trebuie respectat oricum).


Şi mai e ceva: a da şpagă medicilor este egal cu a cere un tratament special. Ceea ce, iarăşi, nu e corect. Dacă vrem ca ceilalţi să se comporte corect cu noi, trebuie, la rândul nostru, să ne comportăm corect cu ceilalţi.

Ce-a mai rămas de spus? Sper că foarte mulţi dintre cei care au înţeles deja cum funcţionează lucrurile în Sănătate (și nu numai), vor face presiuni asupra propriilor parlamentari, pentru a remedia cât mai urgent acesta situaţie absurdă. Până atunci, însă, sper să nu aveți probleme de sănătate…

 

 

 

 

Facebook Comments
Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *