Și dacă teoria Big-Bang-ului e greșită?

Titlul dă speranţe creaţioniştilor, dar, la final, vor fi dezamăgiţi!

 

orbita-lunii1

Oamenii de ştiinţă au calculat că Universul a luat naştere acum 13,8 miliarde de ani (unii zic 16,5). Ei ştiu că galaxiile se îndepărtează de ceea ce pare a fi centrul Universului şi, cunoscând viteza acestora şi făcând un calcul retograd, îi face să creadă că acum 13,8 miliarde de ani tot Universul se întâlnea într-un punct zero, un punct mai mic decât un atom! Acel vârf de ac, la un moment dat, ar fi explodat, dând naştere Universului pe care îl cunoaştem.

Explozia aceea extraordinar de puternică au chemat-o Big Bang. Un nume infantil pentru o teorie infantilă, de care râd mai ales adepţii creaţionismului, pentru că se susţine că tot Universul actual a fost creat din nimic! Sau aproape nimic. Un fapt incredibil, la fel de incredibil ca şi Omul Invizibil, care ne observă pe fiecare dintre noi ce facem 24 de ore din 24 şi notează totul, pe tot timpul vieţii noastre, doar pentru a ne pedepsi, dacă am făcut vreo greşeală…

Totuşi, oamenii de ştiinţă nu reuşesc să explice cum de galaxiile apropiate de centrul Universului au aceeaşi temperatură cu cele extrem de îndepărtate şi care, dacă teoria Big Bang-ului ar fi corectă, ar trebui să fie cu mult mai reci, dacă nu chiar fără „viaţă”, adică îngheţate. În realitate, nu este aşa: toate galaxiile au aceeaşi temperatura! Apoi, e ridicolă explicaţia că toată energia şi materia prezenţa astăzi în Univers ar fi fost comprimată într-un spaţiu mai mic decât al unui atom!

Şi dacă Universul a fost aici dintotdeauna? Dacă el se extinde pentru o anumită perioada de timp, după care începe să se comprime, până la un punct, apoi, începe să se extindă din nou, formând un ciclu infinit?

Ideea mi-a venit de la mişcarea eliptică a Lunii în jurul Pământului. Din cauza că Pământul este la o anumită distanţă faţă de centrul elipsei, Luna va avea mereu un punct minim faţă de Pământ şi un punct maxim. Pornind de la distanţă cea mai mică (perigeul), ea se îndepărtează de Pământ, părând să-l părăsească definitiv. În realitate, după ce se atinge distanţa maximă (apogeul), ea se întoarce către Pământ. Acest ciclu se va repetă atâta timp cât cele două corpuri cereşti vor exista.

Cine ne spune nouă că Universul nu face acelaşi lucru? Dacă acceptăm această teorie, am putea renunţă la teoria absurdă a Big Bang-ului şi la toate dificultăţile de a explica (de domeniul incredibilului) fenomenele ulterioare acestuia.

În filosofie se spune că, dacă pentru un fenomen există o explicaţie simplă şi una complicată, întotdeauna cea adevărată va fi cea simplă!

P.S.1: Oamenii de ştiinţă susţin că Universul este infinit, şi în spaţiu, dar şi în TIMP (atunci cum să aibă Universul DOAR 13,8 miliarde de ani?!), însă noi putem să-l vedem doar atât cât ne permit telescoapele actuale (Universul vizibil). Cu cât vom reuşi să construim telescoape mai sensibile, cu atât vom vedea mai departe. N-ar fi exclus ca Universul nostru (cel vizibil) să nu fie decât un megaconglomerat de superclusteri dintre multe altele!

P.S.2: La câte miliarde de miliarde de miliarde de corpuri cereşti există DOAR în Universul vizibil, mă mir că D-zeu a dedicat 6 zile doar pentru a crea Pământul… 

Facebook Comments
Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *